• poiana balileasa
  • image
  • cheile somesului cald
  • somesul cald
  • poiana ponor
  • poiana balileasa
  • poiana varasoaia
  • somesul cald
  • masivul vladeasa
  • belvedere piatra galbenei
Banner
Banner

Șesul Padiș

Situat la o altitudine medie de 1225m, Şesul Padiş se constituie într-un veritabil platou carstic, aproape plan, ciuruit de numeroase doline, unele cu lacuri, altele cu pâlcuri de molizi, prin care se drenează apele de precipitaţii ce vor ieşi apoi la lumina zilei în Poiana Ponor prin Izbucul Ponor sau în Valea Boga.

El este delimitat la nord de Muntele Măgura Vânătă, la vest de Muntele Boghii, la est de Vârful Biserica Moţului, iar la sud de o serie de culmi joase (Tomaşca, Rotunda, Răchita). Pe colinele din jurul şesului se întâlnesc numeroase câmpuri de lapiezuri şi păduri aflate într-un stadiu avansat de degradare. În partea dinspre Măgura Vânătă există numeroase ponoare în care se pierd râurile ce coboară de pe versant. Şesul este brăzdat de drumuri forestiere şi drumuri de tractor, ramuri ale şoselei forestiere care face legătura între Cabana Padiş şi comuna Pietroasa. Partea vestică a şesului reprezintă o câmpie despădurită, de circa 100 de hectare, plină cu doline de mici dimensiuni, unele cu o apă tulbure datorită solului acid. Aici, sub Muntele Boghii, se află Centrul de Vizitare al Parcului Natural Apuseni. Lângă acesta se află un izvor, singura sursă de apă potabilă. Câteva drumuri ocolesc puzderia de doline care ciuruieşte câmpul; în general aceste drumuri sunt foste terasamente de cale ferată îngustă din perioada marilor exploatări forestiere. Unele drumuri urcă pe versantul Muntelui Boghii, fiind folosite pentru extragerea buştenilor căzuţi pradă exploatării forestiere.
În extrema nordică a Şesului, în şaua ce-l desparte de Poiana Vărăşoaia, se află Peştera Padiş, cu aspect de galerie descendentă ce pătrunde sub Muntele Boghii. Peştera nu prezintă interes turistic nefiind concreţionată. În partea estică şesul este fragmentat de văile Trânghieştii şi Gârjoaba, între acestea două existând un platou ce coboară treptat spre sud, locul unde se află Cabana Padiş, şi o serie de campinguri. Locul este de asemenea folosit de turişti pentru instalarea corturilor. Terenurile mlăştinoase din apropierea pădurilor constituie singurele locuri unde vegetaţia se dezvoltă în condiţii normale, restul terenului fiind deteriorat de păşunatul excesiv, depozitele de gunoaie sau şanţurile rămase în jurul corturilor. Luncile celor două râuri se află de asemenea într-o stare deplorabilă.

Zona Cabanei Padiş este dominată de Vârful Biserica Moţului (1458 m), un punct de privelişte deosebit, cu largi perpective asupra întregului platou, a versantului împădurit al Muntelui Măgura Vânătă şi a “zidului” Cârligate-Piatra Arsă. În marginea abruptului stâncos al Bisericii Moţului, care este un fel de far al Padişului, punct de reper pentru zona Cabanei, s-a construit un adăpost din scânduri, des frecventat de turişti. Versantul estic al Bisericii Moţului este domol, oferind însă privelişti largi asupra Vârfului Călineasa, Platoului Scărişoara, Platoului Lumea Pierdută şi Masivului Biharia (recunoscut prin Vârful Curcubăta Mare de 1848 m, pe care se află releul de televiziune).
Din păcate, Şesul Padiş se află astăzi într-un grad foarte avansat de depreciere ecologică. Iniţial ecosistemul forestier Platoul Carstic Padiş a fost poate printre primele zone despădurite ale Padişului. Pajiştea care a luat locul pădurii a fost extinsă continuu şi depreciată prin păşunatul intensiv (suprapăşunat). Dar păşunatul unui număr mare de vite şi oi duce la schimbarea compoziţiei floristice a platoului şi scăderea drastică a valorii  pajiiştii, inducând invazia unui mare număr de plante nitrofile (urzici, buruieni, ciulini) cu valoare scăzută. Mutilarea acestei zone a continuat cu ararea acestei câmpii pentru îmbunătăţirea calităţii pajiiştei, acoperirea dolinelor şi distrugera totală a urmelor unui relief preglaciar original pentru o zonă carstică (M.Bleahu). De asemenea, prospectarea în scopul detectării unor eventuale depozite de uraniu (!!), precum şi circulaţia intensă pe drumuri pentru exploatarea pădurilor, au făcut din Platoul Carstic Padiş un exemplu de acţiune nefastă a acţiunilor antropice asupra unei zone naturale. Pentru refacerea ecosistemelor din această zonă se impune încetarea sau cel puţin reducerea drastică a păşunatului. Astfel, într-un interval de timp cuprins între 10 şi 20 ani ar fi posibilă o refacere cel puţin parţială a compoziţiei floristice şi aspectului acestui platou carstic unic în felul lui în relieful Munţilor Bihor.

 
Banner
Banner
Banner